Pentru parinti tenisul poate deveni in scurt timp o experienta complexa si in multe cazuri acestia sunt pusi in situatii in care au de luat decizii importante pentru copii lor. Dorinta de a ajuta si de a fi alaturi de copilul tau, ca si in celelalte aspecte ale vietii lui, este puternica, alaturi de dorinta ca acesta sa fie fericit si sa faca ceva ce il bucura.

Pe parcurs, apar multe intrebari si situatii in care parintii nu stiu cum sa procedeze si de multe ori se bazeaza pe instinct sau pe diverse sfaturi de la alte persoane.

Un studiu interesant a descoperit ca sprijinul si implicarea parintilor in viata unui sportiv sunt cruciale. Cu toate acestea, a aratat si ca o mare parte din stresul fizic si psihic pe care il simt jucatorii de tenis este cauzat tot de parinti.  

Am stat de vorba cu psihologul AVH, Adrian Moroianu, despre implicarea parintilor in viata copiilor care aleg sa practice tenis si am formulat pentru dumneavoastra o lista de sugestii care aplicate, pot sa imbunatateasca relatia parinte-copil-antrenor:  

1. Concentrati-va, in mare parte, pe performantele din tenis in locul rezultatelor;

2. Recompensati efortul/munca inaintea succesului, evitati sa recompensati doar rezultatele;

3. Promovati perspectiva tenisului ca sport pregatitor pentru viata,  evitati transformarea tenisului in cel mai important aspect al vietii, inaintea dezvoltarii;

4. Ca parinte (in tenis) incercati sa intelegeti si sa aratati empatie fata de presiunea emotionala si complexitatea sportului, in sine, evitati sa subestimati stresul cauzat de un sport individual ca tenisul;

5. Dati copiilor sarcini si responsabilitati care vor construi, in timp, incredere in sine si independent, evitati sa ii obisnuiti sa fie dependenti de voi;

6. Asigurati-va ca experienta competitiva este una pozitiva, in principal prin perspectiva dezvoltarii ca persoana. Subliniati importanta elementelor de sportivitate, etica, responsabilitate si atitudine pozitiva fata de ceilalti. Evitati sa lasati ca antrenamentul si competitiile sa devina o experienta negativa pentru copilul vostru;

7. Faceti clar copilului ca sunteti acolo pentru ei, daca au nevoie de ajutorul vostru,  evitati sa deveniti prea implicat in tenisul lor;

8. Fiti pregatiti sa ascultati si sa invatati, evitati sa credeti ca stiti totul despre tenis;

9. Realizati ca alegerea participarii in tenis este a copiilor vostri, la fel ca si alegerea de a nu mai participa;

10. Singura asteptare pe care este recomandat sa o aveti in legatura cu participarea copilului in tenis, este ca practicarea acestui sport il va ajuta sa devina o persoana mai buna. Orice altceva este un bonus. Evitati sa va asumati sau sa va asteptati ca rezultatul participarii in tenis sa fie o cariera ca jucator profesionist;

11. Aratati-va sustinerea (financiara si morala), subliniind faptul ca sunteti fericiti ca il puteti ajuta in drumul lui in tenis. Evitati dezvoltarea sentimentului de vinovatie aparut atunci cand faceti copilul sa simta ca va este dator pentru timpul, banii si sacrificiile pe care le-ati facut;

12. Aratati interes prin participarea ocazionala la antrenamentele si meciurile copilului. Evitati participarea la toate meciurile si/sau antrenamente;

13. Comparati progresul copilului cu propriile obiective/abilitati. Evitati comparatiile cu alti copii;

14. Fiti pregatiti sa ajutati emotional si sa oferiti incurajari, in special cand copilul vostru se confrunta cu greutati. Evitati pedepsele si blocarea afectiunii si iubirii pentru a face copilul sa munceasca mai mult sau sa incerce sa joace mai bine data viitoare;

15. Incercati sa motivati copilul intr-un mod pozitiv. Un raport 5 - 1, comentarii pozitive fata de negative, este un mod corect de a acorda feed-back. Evitati motivarea folosind sarcasm sau cuvinte negative;

16. Intelegeti riscurile si cautati semnele stresului (lipsa somnului, hipercritica, tendinta de a trisa).  Evitati sa fiti insensibili la exprimarea nesigurantelor si fricilor copilului vostru;

17. Intelegeti ca intre voi si copilul vostru e nevoie sa existe si alte activitati care sa va lege, si de multe ori este important sa luati pauze de la tenis . Evitati dezbaterile sau prea mult timp petrecut discutand despre tenis;

18. Incurajati copilul sa practice si alte sporturi, sa dezvolte relatii si sa faca alte activitati. Evitati fortarea copilului sa practice doar tenis;

19. Subliniati ca "daca castigi sau pierzi, te iubesc la fel de mult". Evitati sa va suparati sau sa tratati copilul diferit cand pierde;

20. Spuneti in mod clar copilului vostru ca el joaca tenis si voi sunteti acolo pentru a-l incuraja, daca el vrea sa il acompaniati. Evitati sa spuneti "Jucam astazi", ca si cum voi a-ti fi pe teren cu el;

21. Stati pe tot parcursul meciului si aratati echilibru copilului nereactionand exagerat la situatiile pozitive si negative, si indiferent de scor, va intereseaza efortul depus. Evitati sa plecati de la un meci din cauza jocul nesatisfacator al copilului;

22. Realizati ca jucatorii de tenis de obicei au nevoie de spatiu atunci cand pierd.  O bataie pe umar si un cuvant simplu de incurajare este mai mult decat sufficient. Evitati sa fortati copilul sa discute cu voi imediat dupa o infrangere;

23. Faceti-va copilul sa se simta valoros si intaritii stima de sine mai ales atunci cand pierde. Evitati criticarea rezultatelor copilului;

24. In urma unei infrangeri, evidentiati faptul ca este doar un meci de tenis, oricat de rau ar fi rezultatul lumea nu se va termina cu asta. Evitati mustrarile si abuzurile verbale sau de orice alt fel, in urma unei infrangeri;

25. Incurajati copilul sa isi asume responsabilitatea pentru succesul si infrangerea intr-un meci. Obiectivul principal este de a face ce stiu mai bine, oricare ar fi conditiile. Evitati gasirea de scuze "terenul era ud", "adversarul a avut noroc", "arbitrii au gresit";

26. Puneti intrebari ca: "Cum a fost meciul? Cum ai jucat? Te-ai simtit bine?". Acestea arata ca te intereseaza performanta si bucuria copilului, nu rezultatul. Evitati intrebari ca: "Ai castigat? Cat a fost scorul?" atunci cand copilul se intoarce de la un meci;

27. Recunoasteti realizarile copilului in tenis, dar pastratii cu picioarele pe pamant . Evitati sa le puneti pe un piedestal;

28. Recompensati copilul pentru ce este ca om nu ca jucator de tenis. Evitati crearea unor legaturi intre premii speciale, privilegii, recompense externe cu rezultatele din tenis;

29. Pastrati-va simtul umorului si incercati sa va simtiti bine cand participati la activitati legate de tenis. Evitati actiuni negative sau critica exagerata. Controlul emotional este necesar pentru a fi un parinte bun in tenis;

30. Incercati sa aratati calm, relaxare si pozitivitate in timpul meciurilor. Evitati sa manifestati emotii negative si sa aratati nervozitate, suparare sau neplacere pe marginea terenului;

31. Recunoasteti si fiti generosi in aprecierea jocului adversarului copilului vostru. Evitati sa ignorati sau sa criticati adversarii copilului;

32. Lucrati la a crea relatii bune cu ceilalti parinti, in tenis, pentru a va putea ajuta reciproc. Evitati dezvoltarea unor relatii defectuoase sau a va face "inamici" in randul celorlalti parinti;

33. Traiti-va propria viata in afara tenisului. Amintiti-va de nevoile personale. Evitati sa retraiti visele neimplinite prin tenisul copilului;

34. Intelegeti ca antrenorul copilului vostru este o persoana calificata profesional pentru a-l ajuta pe acesta in mai multe feluri, si de asemenea a va oferi voua informatii despre tenis si cum puteti participa pentru dezvoltarea copilului. Evitati sa il considerati pe antrenor un angajat sau un "aruncator de mingii" care are doar obiective profesionale pentru copilul vostru;

35. Stabiliti o linie clara de comunicare si intalniti-va regulat cu antrenorul pentru a intreba despre evolutia copilului si pentru a stabili obiective impreuna. Nu evitati sa va intalniti si sa discutati cu antrenorul;

36. Asigurati-va ca antrenorul are o perspectiva pozitiva asupra copilului vostru. Evitati sa acceptati ca antrenorul sa fie negativ sau sa fie orientat catre rezultate si sa il forteze prea mult in antrenamente;

37. Lasati antrenorul sa decida cat de mult sa se antreneze copilul vostru. Evitati critica, in cazul unui esec, a timpului petrecut in antrenamente. In cazul acestora calitatea este mai importanta decat cantitatea;

38. Ramaneti la rolul de parinte. Evitati sa deveniti antrenorul acestuia (indicatii tehnice, tactice_).

‍